…

Unele tablouri chiar nu au istorie. Undele panzei acoperite cu uleiuri colorate strabat corneea, se reflecta apoi cristalin pe retina, rasturnat. Sunt cele mai frumoase picturi pentru ca imaginea reala se desface apoi in mii si mii de particule de emotii pe care le recompui intr-un gand, intr-o dorinta, intr-o stare de extaz de cateva minute, pe care o rememorezi apoi o viata. Depinde doar de sensibilitate si de cat de mult te poate atinge frumusetea unei imbratisari pe care nu ai simtit-o niciodata.

Klimt este inconfundabil.

Muzee online (4)

Stadel Museum

Muzeul pare interesant, mai ales datorita lui Lucas Cranach the Elder si Vermeer, site-ul mai putin. E util in cazul in care aveti, sau va propuneti, un drum la Frankfurt.http://www.staedelmuseum.de/index.php?id=338 

The Royal Collection

http://www.royalcollection.org.uk/

Bijuteriile sunt nemaipomenite – http://www.royalcollection.org.uk/eGallery/category.asp?category=BEGEMS+AND+JEWELS&row=20 

“Shaped by the personal tastes of kings and queens over more than 500 years, the Royal Collection includes paintings, drawings and watercolours, furniture, ceramics, clocks, silver, sculpture, jewellery, books, manuscripts, prints and maps, arms and armour, fans, and textiles. It is is held in trust by The Queen as Sovereign for her successors and the Nation, and is not owned by her as a private individual”. 

Museum of Fine Arts, Boston.

Puteti cauta printre 340 mii opere de arta. Doar rabdare sa aveti.

http://www.mfa.org/index.asp

Peisaj marin

De data asta niciun cuvant despre autor. E doar o panza acoperita cu liniste, portocaliu si o apa lina.

desen

 

eyeflower

Muzee online (3)

Muzeul Thyssen – Bornemisza – http://www.museothyssen.org/thyssen_ing/home.html

Madridul nu se mandreste doar cu celebrul Prado. Muzeul Thyssen – Bornemisza expune cateva lucrari foarte interesante: Duccio, Van Eyck, Carpaccio, Lucas Cranach, Dürer, Caravaggio, Rubens, Frans Hals, Van Gogh, Gauguin, Kirchner, Mondrian, Klee, Hopper, Rauschenberg, etc. Si mai interesanta este istoria muzeului care provine dintr-o colectie particulara, partial cumparata de Guvernul Spaniol de la Baronul Hans Heinrich Thyssen-Bornemisza in 1993.  Pana la momentul vanzarii era cea mai importanta colectie particulara in secolul 20 fiind achizitionata de-a lungul a doua generatii. Preferinta colectionarilor pentru pictura veche nu poate decat sa ma bucure si am ales unul dintre tablourile care m-au impresionat. Autorul portretului este cunoscut, insa personajul este inca neidentificat…

Hans BALDUNG GRIEN,

Portrait of a Woman, 1530

  

Recomandari

Decat sa cumperi un album despre arta in general, mai bine citesti o revista. Cartile groase, incarcate, cuprind doar informatii succinte. Au totusi un atu: multe reproduceri de foarte buna calitate. Revistele de arta au insa mai multe avantaje: sunt la indemana, trateaza in amanunt un anume subiect, de obicei viata si opera unui pictor, sunt foarte ieftine, iti lasa libertatea de a alege ceea ce iti place si le poti parcurge in parc pe o banca.

In librarii am gasit si cateva carti pe care le apreciez si mi-au placut in mod special:

 Pictura – secrete si dezvaluiri
de Larousse

Titlul original: Lire la peinture

Traducere din franceza de Denia Mateescu

Maestrii picturii
de Larousse

Titlul original: Les maîtres de la peinture

Traducere din franceza de Denia Mateescu

Pictura – din tainele atelierelor
de Nadeije Laneyrie Dagen

Mai multe informatii aici http://www.raobooks.com/colectie.asp?id=35, la Editura RAO, unde au aparut si cartile in Colectia de Arta. Asa cum afirma si unul dintre autori, nu se incearca a se face parada de eruditie in aceste carti si, mai mult decat atat, gasiti pasaje chiar amuzante.

 

Alegoria primaverii

Sandro Botticelli, Allegory of Spring
1480/82
203 X 314 cm
Florence, Galleria degli Uffizii

Cand am auzit pentru prima oara Flora’s Secret (Enya), am revazut in imaginatie “alergoria primaverii” a lui Botticelli. Atat tabloul cat si melodia emana prospetime si armonie si parca ar fi fost concepute in acelasi timp. Cele doua mi se pare ca merg perfect impreuna. Daca mai cititi si legenda despre Flora si o scura descriere a picturii aici http://www.historylink101.com/art/Sandro_Botticelli/pages/09_Primavera_jpg.htm, s-ar putea sa plutiti asemenea personajelor din tablou…

Link-ul melodiei… http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/74c8c876c3ea90.

Comentariu

Cineva cauta pe wordpress sau google, probabil, “melancolia in pictura lui Vermeer”. Subiectul mi se pare surprinzator (in sensul in care nu ma asteptam ca cineva sa caute asta) si interesant. Mi-ar placea sa scriu despre asta. Imi lipseste deocamdata curajul, pentru ca incerc pe cat posibil sa ma documentez atunci cand scriu, nu doar sa atasez imagini. Iar pe Vermeer l-am vazut, l-am admirat si am ramas cu melancolia. Nu a fost numai impactul in fata unor tablouri celebre, ci si surpriza descoperirii pe viu a frumusetii. Frumusete pe care aparatul de fotografiat nu o poate surprinde si pe care coala de hartie nu o poate reproduce fidel.

Intalnirea mea cu Vermeer… a fost unul dintre cele mai speciale momente din viata mea. Sper sa scriu despre asta, asa cum stiu eu si cum cred eu ca trebuie: putin scolareste, cu informatii despre simboluri si istorie, si neaparat despre impresie si despre emotii…

Forum ArtLine

In sfarsit un forum despre arta. http://www.artline.ro/forum/ Cred ca a fost lansat de curand si este in formare.

Muzee online (2)

Tot la descoperiri, un muzeu online cu reproduceri exceptionale: http://www.artrenewal.org/. Galeria de artisti este foarte mare si sunt ordonati alfabetic.

Iata galeria Vermeer: http://www.artrenewal.org/asp/database/art.asp?aid=607&page=1

Unul dintre obiectivele site-ului: “To create the largest on-line Museum on the internet, with hundreds of thousands of oversized high quality images of all the known works of the greatest painters and sculptors in human history, cross referenced to the largest encyclopedic online art reference library of historical texts, essays, biographies and articles.“

Descoperiri

Pictura de inspiratie antica in viziunea unei artiste contemporane olandeze, Astrid Engels. 

http://www.astridengels.com/

Queen Elisabeth I

Coronation portrait 1600 – 1610, pictor necunoscut

 

Un portret impresionant al reginei Elisabeta I, la varsta de 26 de ani, in momentul incoronarii. Este doar o copie a originalului de la 1559. Regina poarta insemnele puterii si e invesmantata in aur si argint si impodobita cu pietre pretioase. Ne priveste curajos in ochi, desi la acel moment soarta sa parea nesigura.

If not tonight…

Dolores O’Riordan&Zucchero – Puro Amore

http://www.youtube.com/watch?v=KNXbDPY9-Eo

Klimt – Sarutul

Pe masura ce scriu realizez ca le acord clasicilor mai multa atentie. Azi insa, cateva cuvinte despre Klimt. Poate ca il prefer pentru stilul complicat si culorile vii, intense, sau pentru ca pictura lui ar arata bine pe orice perete. Sau pentru faptul ca “Sarutul” l-am vazut in original la Viena si e coplesitor. La vremea respectiva nu stiam ca am sa il vad si surpriza m-a bucurat. A fost prima intalnire cu un tablou celebru. Este imens si straluceste in aur si argint. Cat despre expresivitatea personajelor… ce as mai putea adauga? Poate doar asta: portiunea pe care sunt asezate este un “colt de rai”. Acolo ma duce pe mine gandul, acolo ii vad eu…

Portret anonim (2)

Portrait of a Princess c. 1420
Wood, 53 x 37,6 cm
National Gallery of Art, Washington

O printesa de Burgundia, cu autor mult disputat, dar ramas necunoscut. Cu cat ma uit mai mult la tablou, cu atat inteleg mai putin de ce imi place. Sa fie de vina rochia decorata complicat si neobisnuit? Sau contrastul intre nuantele intunecate ale fundalului si vesmintelor si luminozitatea chipului, nefiresc de alb si decupat perfect in decor? Ii inteleg mai greu coafura, stransa cu agrafe de aur (presupun) intr-un fel de turban ciudat, care sigur in 1420 trebuie sa fi fost ceva deosebit de modern. Imi place ca printesa priveste usor sfidator, cu ochii deschisi pe jumatate si nasul aruncat in vant. Nu e frumoasa, dar e distinsa si clara, linistita si imposibil de identificat…

In acelasi portret pare ca intunericul se intalneste paradoxal cu lumina si se ating doar in contur.

Sursa: www.wga.hu

Violet

Daca ma intrebi care este filmul meu preferat, melodia preferata, ma pui in incurcatura. Nu am stiut niciodata sa decid ce imi place mai mult si mai mult. Nu stiu daca este nehotarare sau lipsa unui atasament ferm, permanent fata de o categorie. In privinta culorii lucrurile se schimba. Nu am ales-o eu, constient, ci doar am observat o preferinta, mereu aceeasi, pentru violet (sau mov). Sa-ti construiesti o lume exclusiv violet mi se pare o nebunie. Un cer violet poate fi fantastic, dar mov din cap pana in picioare e deja prea mult. Si totusi,… mov este cea mai calda dintre culorile reci; o poti regasi mai greu in natura, in comparatie cu verde, albastru, maro, etc.; are un farmec special, o nota melancolica, putin trista, dar misterioasa, secreta. Ultraviolet este numele unei melodii U2 care ma tulbura si titlul uneia dintre cele mai reusite (zic eu) fotografii ale mele. Violet e un “punct comun” cu cea mai draga fiinta din lume si culoarea desenului meu preferat.

Ultraviolet

Vermeer – The love letter

Johannes Vermeer, The Love Letter, 1667-68

‘Far from home, never far from my heart’

Suntem in fata a doua personaje, dar le privim dintr-o alta camera. Pare ca pictorul tocmai a dat la o parte draperia pentru a surprinde cele doua femei si secretele lor…

Motivul principal al momentului: o scrisoare, probabil de dragoste, o iubire “interzisa”, avand in vedere ca in aceea vreme aceasta era simbolistica scrisorii. In majoritatea tablourilor sale, Vermeer ne transmite mesajul discret, indirect, folosindu-se de elementele de compozitie asemenea unor indicii ce converg toate in acelasi punct. In fundal cele doua tablouri accentueaza idea intregii compozitii: iubirea – pentru ca un tablou pictat intr-un tablou reprezinta de obicei intentia artistului. Cel de deasupra infatiseaza un barbat mergand pe un drum prafuit, iar cel de jos un peisaj marin. In secolul al VII-lea marea era simbolul iubirii in limbajul imaginii, iar vaporul semnifica ”iubitul”.’

Un desen similar peisajului marin, apartinand lui Jan Krul, realizat in 1640, este insotit de un vers si un moto ce sustine simbolistica marii si corabiei:

‘Far from home, never far from my heart’

“On the unbounded sea of trackless waves,

My amorous heart sails between hope and fear:

Love is like the sea, a lover like a ship,

Your favour a safe harbour,

your rejection a rock;

If the ship were to run aground,

All hope of a safe return would be dashed;

Show the harbour of your favour, by a beacon of love,

So that I may escape the Sea of love’s fear.”

Tehnica (sau procedeul) deschiderii unei camere intr-o alta camera se pare ca este imprumutata de pictor de la un contemporan: Pieter de Hooch, preocupat, de asemenea, de descrierea unor scene domestice.

(Tabloul se afla la Amsterdam, Rijksmuseum; puteti citi mai multe informatii site-ul muzeului)

De ce imi place Ingres?

De ce imi place Ingres?

Pentru ca:

nu a respectat proportiile anatomice academice, sacrificandu-le pentru frumusete;

“Marea Odalisca” are doua vertebre in plus;

pentru ca a indurat criticile vremii si ironiile fara sa renunte la conceptiile sale;

portretele sale nu plictisesc;

pentru afirmatia: “Gatul unei femei nu este niciodata prea lung”;

nudurile sale exprima o “senzualitate calda” si nu vulgara, iar tonurile carnatiei lor sunt atat de pure;

pentru compozitiile sale de inspiratie antica;

si de ce nu, pentru ca a scris dupa 20 de ani de casatorie: “Sunt fericit datorita bunei mele sotii, cea mai nobila si mai buna dintre femei. Casnicia este unica mea fericire.”

 Nu intelegeam de ce confund unele tablouri ale lui Jean Auguste Dominique-Ingres cu cele ale lui David, pana cand am aflat ca David i-a fost profesor si a exercitat o influenta importanta asupra studentului sau.

Domnisoara Riviere – 1806

 

Jupiter si Thetis – 1811

Marea Odalisca – 1814

http://mini-site.louvre.fr/ingres/flash_en.html

Comentariu

M-am intrebat de multe ori de ce oamenii nu simt nevoia sa discute si despre pictura, nu doar despre filme. Poate pentru ca e un domeniu mai putin accesibil? Forumuri despre arta nu prea exista, nu am gasit, si despre acest subiect nu pot discuta decat cu o singura persoana. Opiniile sunt in anumite privinte diferite. De exemplu “istoria” unui tablou. Un tablou nu “trebuie” sa aiba istorie. O are oricum. A existat un anume pictor care l-a creat, intr-o epoca anume si, cateodata, spune o poveste. Senzatia primeaza, impactul lui vizual, dar devine si mai interesant in momentul in care stii si ce se afla in spatele culorilor. Evident ca nu orice subiect are o istorie interesanta, dar, portretul femeii invaluite in negru, cu harpa in mana, pe stanci, este al lui Sapho, nu doar un portret.

Comentariu la un comentariu acid

Istorie

“Un tablou trebuie sa aiba istorie. Personajul sau peisajul surprins, idealizat si recreat, sa treaca, putin macar, printr-un coridor secret si sinistru al mintii. Sau printr-un loc responsabil cu placerile vinovate, ascunse in general. Altfel nu vom observa decat tehnica, culoarea si poate pentru cateva clipe, rama, daca are.” – El

Portret Hans Memling

Tommaso di Folco Portinari (1428–1501); Maria Portinari (Maria Maddalena Baroncelli, 1456–?), probably 1470
Hans Memling (Netherlandish, active by 1465, died 1494) – The Metropolitan Museum of Art

Portretele vechi, olandeze, au un aer aparte. Misterul pe care il degaja, expresia serena a personajelor, neobisnuitul hainelor si podoabelor din acele vremuri, le confera o amprenta inconfundabila. In portretul Mariei Portinari negrul adanc confera chipului luminozitate iar colierul, atat de frumos lucrat, ii adauga eleganta.

Tabloul face parte dintr-un triptic, din care numai portretele celor doi soti s-au pastrat (Tomaso Portinari si Maria Portinari). Pictura a fost comandata cu ocazia casatoriei lor si dovedeste aprecierea de care se bucura arta olandeza in Italia.

Portret anonim (1)

Acum ceva timp am avut intentia unui ”proiect”: sa adun cateva portrete anonime din veacurile trecute intr-o pagina virtuala. Este vorba, desigur, doar de o preocupare de amator si nu se bazeaza pe cunostinte temeinice sau calitati speciale pe care le-as avea. Pur si simplu un exercitiu de cunoastere.

Nici nu am cautat, nici nu stiu daca exista in istoria artei o astfel de categorie „anonima” clar definita. Inclin sa cred ca o posibila definitie a ei ar fi asta: pictura cu autor neidentificat, sau al carei autor a fost uitat de-a lungul timpului, nesemnata, si care, prin calitatile sale artistice a fost remarcata si apreciata.

‘My sorrow has been long, who is it that opens his heart?’

Plina de emotie aceasta interogatie. Este de fapt vorba de un mesaj, din anul 1430 (cu aproximatie), al tinerei doamne Lijsbeth van Duvenvoorde, imortalizata in unul din primele portrete din Olanda. Banderola ce contine aceste cuvinte este rasucita in forma literei S, initiala logodnicului personajului: Simon van Adrichem. Odata, acest portret era insotit de un altul, al logodnicului lui Lijsbeth, ce continea un mesaj similar: ‘I fear greatly, who shall honour me with love?’ . Astfel de banderole inscriptionate erau la moda in arta Evului Mediu si contineau numele persoanei reprezentate sau un text. Arhivele au dovedit ca Lijsbeth van Duvenvoorde s-a casatorit cu Simon van Adrichem in 1430 si portretele au legatura cu nunta acestora. Lijsbeth reprezinta un model de frumusete si eleganta din epoca respectiva, fiind imbracata dupa moda vremii. Parul si sprancenele pensate sever sunt de asemenea aranjate dupa canoanele frumusetii din acel timp. Se pare ca fruntea inalta era considerata foarte atractiva. Desi se cunoaste personajul iar tabloul este expus intr-unul dintre cele mai frumoase muzee din Olanda, Rijksmuseum, autorul lui ramane si astazi un mister.

Probabil ca cei mai multi dintre noi am descoperit, precum un sambure ce sta la radacina spiritualitatii noastre, pasiunea pentru mister si neobisnuit. Fie ca suntem colectionari de antichitati, l-am citit cu placere pe Mircea Eliade, suntem fascinati de egiptologie sau unele documentare de pe canalul Dicovery sau NG, in toti exista aceeasi atractie pentru ceea ce se ascunde in spatele istoriei unor lucruri din epoci conservate azi in muzee, sau adevaruri la care nu avem acces. Pragul trecut dincolo de realitatea noastra imediata, prozaica, ne ofera satisfactia unei lumi parfumate cu stropi de umbre, umbre ale trecutului, inca neintelese pe deplin.

Sursa de inspiratie: http://www.rijksmuseum.nl/index.jsp?lang=en

Botticelli – Nasterea lui Venus

BOTTICELLI, Sandro
(n. 1445, Florenta, d. 1510)
The Birth of Venus, 1485
Galleria degli Uffizi, Florence

In aceeasi serie cu un alt tablou celebru, Primavara, pictura nu infatiseaza nasterea zeitei frumusetii din spuma marii, asa cum a fost descris episodul de clasicul poet Hesiod in Teogonia (ce a reprezentat un punct de pornire si inspiratie pentru pictor), ci momentul in care aceasta ajunge la tarm. Botticelli este totodata influentat si de un contemporan, Angelo Poliziano. In poemul sau Venus este adusa la mal intr-o cochilie de scoica purata de Zefir, zeul vantului, si Aura, briza, aflati in stransa imbratisare.

Toate personajele, si chiar si celelalte elemente, plutesc… Venus pluteste pe valuri si pe cochilie cu parul rasfirat, Hora, zeita anotimpurilor, o intampina cu o mantie minunata ce se onduleaza complicat si picioarele sale parca abia ating solul, trandafirii sunt si ei purtati de vant (odata cu nasterea Afroditei, spune legenda, a aparut si trandafirul). Numai trunchiurile copacilor fac legatura cu pamantul, insa si ramurile lor par sa fie atinse de briza.

Botticelli picteaza trupul zeitei in maniera sculpturala, adaugand o tusa de negru conturului. Carnatia in tonuri de alb usor colorat cu galben si pe alocuri roz, nu este naturala, ci ne sugereaza suprafata unei statui. Artistul a dorit sa confere frumusetii sale si aura puritatii totodata, suprapunand o Venus celesta uneia terestre, naturale. Pozitia corpului, cu un picior pe care se sprijina si celalalt putin ridicat, creaza senzatia ca este extraordinar de usoara, iar linia curbata a corpului confera o armonie deosebita compozitiei. Atitudinea aparent pudica, de acoperire, lasa totusi privitorul sa exploreze corpul personajului. Privirea aluneca dispre chip spre brate, in special spre cel stang, datorita formei in triunghi rasturnat a bustului. Linia umerilor ingusti difera de maniera in care erau sculptate statuile antice grecesti, in care umerii formau o linie orizontala, si niciodata acestea nu exprimau melancolia, asa cum Botticelli o infatiseaza pe chipul Afroditei.

 

O observatie personala si o opinie de profan: pictura imi lasa impresia de actualitate. Poate din cauza compozitiei degajate si a figurii personajului. Senzatia mea este ca Botticelli picteaza chipurile, mai ales cele feminine, intr-un mod ce corespunde unui ideal de frumusete actual. Nu stiu daca am dreptate, dar asta imi inspira mie.

In cautarile mele pe internet despre Nasterea lui Venus si in cartile citite, informatiile sunt uneori contradictorii. Am incercat sa sintetizez si acolo unde nu am fost sigura de acuratetea datelor, am omis sa le precizez. Documentarea in legatura cu un astfel de tablou poate fi complexa si as fi vrut sa parcurg toate sursele de inspiratie a lui Botticelli pentru o intelegere mai profunda. Ma limitez deocamdata la a adauga cateva reprezentari ale aceluiasi moment de legenda in viziunea altor artisti.

Surse: Nadeije Laneyrie-Dagen – Pictura, secrete si dezvaluiri; Patricia Fride-Carrassat – Maestrii picturii, www.wga.hu.

O fresca din Pompei

Alexandre Cabanel – Birth of Venus, 1863

William Bouguereau – Birth of Venus, 1879