De ce imi place Ingres?

De ce imi place Ingres?

Pentru ca:

nu a respectat proportiile anatomice academice, sacrificandu-le pentru frumusete;

“Marea Odalisca” are doua vertebre in plus;

pentru ca a indurat criticile vremii si ironiile fara sa renunte la conceptiile sale;

portretele sale nu plictisesc;

pentru afirmatia: “Gatul unei femei nu este niciodata prea lung”;

nudurile sale exprima o “senzualitate calda” si nu vulgara, iar tonurile carnatiei lor sunt atat de pure;

pentru compozitiile sale de inspiratie antica;

si de ce nu, pentru ca a scris dupa 20 de ani de casatorie: “Sunt fericit datorita bunei mele sotii, cea mai nobila si mai buna dintre femei. Casnicia este unica mea fericire.”

 Nu intelegeam de ce confund unele tablouri ale lui Jean Auguste Dominique-Ingres cu cele ale lui David, pana cand am aflat ca David i-a fost profesor si a exercitat o influenta importanta asupra studentului sau.

Domnisoara Riviere – 1806

 

Jupiter si Thetis – 1811

Marea Odalisca – 1814

http://mini-site.louvre.fr/ingres/flash_en.html

Comentariu

M-am intrebat de multe ori de ce oamenii nu simt nevoia sa discute si despre pictura, nu doar despre filme. Poate pentru ca e un domeniu mai putin accesibil? Forumuri despre arta nu prea exista, nu am gasit, si despre acest subiect nu pot discuta decat cu o singura persoana. Opiniile sunt in anumite privinte diferite. De exemplu “istoria” unui tablou. Un tablou nu “trebuie” sa aiba istorie. O are oricum. A existat un anume pictor care l-a creat, intr-o epoca anume si, cateodata, spune o poveste. Senzatia primeaza, impactul lui vizual, dar devine si mai interesant in momentul in care stii si ce se afla in spatele culorilor. Evident ca nu orice subiect are o istorie interesanta, dar, portretul femeii invaluite in negru, cu harpa in mana, pe stanci, este al lui Sapho, nu doar un portret.

Comentariu la un comentariu acid

Istorie

“Un tablou trebuie sa aiba istorie. Personajul sau peisajul surprins, idealizat si recreat, sa treaca, putin macar, printr-un coridor secret si sinistru al mintii. Sau printr-un loc responsabil cu placerile vinovate, ascunse in general. Altfel nu vom observa decat tehnica, culoarea si poate pentru cateva clipe, rama, daca are.” – El

Portret Hans Memling

Tommaso di Folco Portinari (1428–1501); Maria Portinari (Maria Maddalena Baroncelli, 1456–?), probably 1470
Hans Memling (Netherlandish, active by 1465, died 1494) – The Metropolitan Museum of Art

Portretele vechi, olandeze, au un aer aparte. Misterul pe care il degaja, expresia serena a personajelor, neobisnuitul hainelor si podoabelor din acele vremuri, le confera o amprenta inconfundabila. In portretul Mariei Portinari negrul adanc confera chipului luminozitate iar colierul, atat de frumos lucrat, ii adauga eleganta.

Tabloul face parte dintr-un triptic, din care numai portretele celor doi soti s-au pastrat (Tomaso Portinari si Maria Portinari). Pictura a fost comandata cu ocazia casatoriei lor si dovedeste aprecierea de care se bucura arta olandeza in Italia.