As scrie azi despre alegoria in pictura. Sirul acesta de metafore reuseste sa ma cucereasca prin faptul ca ascunde un mesaj si impune descifrarea lui pentru intelegerea corecta a intentiei autorului. Uimitor este cum un neavizat, un amator de arta (ca mine), a descoperit in cautarile lui ca personajul din tablou nu este o persoana, ci reprezinta un viciu sau o virtute (si sunt multe exemple in acest sens), iar tabloul pictat intr-un tablou, nu este acolo intamplator, ci contine o semnificatie. Perlele insirate si balanta din una dintre operelele lui Vermeer, nu reprezinta simbolul unui statut social si nici o activitate mercantila, ci simbolizeaza indemnul la cumpatare in viata si discernamant in alegerea dintre bogatie (perlele) si credinta (tabloul din fundal este Judecata de Apoi) cu toate implicatiile morale ce decurg de aici.
Atunci cand iti dai sema ca nu mai privesti doar suprafata unei panze, ci patrunzi mai profund, acolo unde nu te asteptai sa ajungi acum ceva timp, satisfactia este imensa. Despre alegorie in general insa nu am citit, nu am inca energia sa o fac, dar este un subiect viitor pe care sper sa nu il uit.

Johannes Vermeer
Woman Holding a Balance, 1664, National Gallery of Art, Washington D.C
0 Răspunsuri to “Alegoria si perlele”