Cine ar crede ca imbratisarea dintre Paolo si Francesca se intampla in lumea umbrelor? Condamnati dar nu singuri, indurerati dar nespus de frumosi… Daca sunt in iad, de ce plutesc? Sunt invaluiti in lumina, iar Dante si Virgiliu privesc din intuneric…
In timp ce un brat incordat, crispat, ascunde privirea, celalalt pare a fi rupt dintr-o altfel de scena, mult mai calma. Numai suferinta nu poate naste o astfel de apropiere si atingere tandra. Parca ar spune: suntem blestemati pentru totdeauna, dar impreuna, tot pentru totdeauna.
Despre Ary Scheffer nu stiu mai nimic, dar imi e de ajuns sa privesc imaginea iubirii si disperarii.
