Starry night, 1889 - Vincent van Gogh

Cu cat privesti mai mult un tablou, si revii asupra lui mereu, cresc sansele de a descoperi ceva inca neobservat pana atunci.

Culorile vii, albastrul intens si galbenul stralucitor sunt primele calitati pe care ochiul le percepe, urmate indeaproape de rotatia neobisnuita (desi confirmata in realitate) a astrelor. Sugestia universului, in continua expansiune si rotatie, prin linii serpuite, declanseaza brusc senzatia de miscare. Dar nu este numai imaginea unei nopti de vis. Van Gogh aduce cerul mult mai aproape de privitor in comparatie cu siluetele casutelor adormite ale localitatii, ce se pierd in intuneric. Probabil ca s-a asezat pe un deal urias, sau un munte, ca sa surprinda de acolo intreaga scena, altfel cum ar fi ajuns asa aproape de stele…

Dintre toate tablourile lui uimitoare, cerul cu stele este preferatul meu.