In general, pictura religioasa nu ma atinge… Nu pentru ca subiectul nu ar merita toata atentia si admiratia privitorului, ci pentru ca in istoria artei exista nenumarate exemple si reiterari ale aceleiasi teme. Fie ca este vorba de chipul Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul, fie ca este vorba de Rastignire, fie Cina cea de Taina… reluarea la nesfarsit a momentului religios ma deruteaza. Dar…
In 1435, probabil, caci Rogier van der Weyden nu si-a datat si nici semnat tablourile (cu o singura exceptie, daca nu ma insel), prinde contur o creatie plina de emotie, de sugestii creionate subtil si tehnica stapanita perfect.
Inainte de a vorbi despre “Deposition“, trebuie sa precizez ceva: o pictura placuta vederii, decorativa, o pot agata de perete si o pot admira in fiecare zi. Dar daca in spatele unei panze exista o idee, iar ideea e transpusa in fapt astfel incat sa imi incerce imaginatia, sa ma faca sa caut si sa ii patrund intelesurile, sa ma surprinda in momentul in care eu credeam ca am inteles tot, atunci acea imagine este mult mai mult decat un obiect frumos care imi atrage atentia.
Deposition se inscrie in categoria capodoperelor pe care le putem patrunde numai daca le privim cu atentie si le cautam sensul… Se pot scrie multe despre ea. Dar eu sunt adepta sintetizarii si transmiterii informatiei concentrate, valoroase, accesibile oricarui privitor.
Pictura se crede ca a fost destinata unui altar. Personajele, pictate la dimensiune aproape de cea reala, invesmantate bogat, aproape fastuos, sunt prinse intr-o compozitie care se subordoneaza ideii de de tristete apasatoare… Dovada vie este spatiul restrans, inadins micsorat si aglomerat al nisei in care se desfasoara scena. In perimetrul limitat al nisei, mai generoasa la baza si mai restransa in partea superioara, nu ar fi incaput in realitate atatea personaje. Crucea este redusa in mod deliberat, din acelasi motiv. Personajele din extreme, inchid compozitia, iar linia trupului lui Isus este paralela liniei Fecioarei Maria. Pana si mainile lor sunt unite imaginar intr-o diagonala. Toata compozitia in ansamblu este animata de ritm si armonie in contrast accentuat cu apasatoarea tristete sugerata subtil.
Detaliile din cartea dedicata artistului m-au convins ca pictura este mult mai frumoasa in realitate decat in tiparitura, iar asocierea dintre frumusete, armonie si durere, este menita sa se adreseze credinciosului si profanului deopotriva, ca si cand pictorul s-ar inclina in fata a doi “zei”: Divinitate si Arta.
Deposition nu este o reprezentare a unui moment, conform cu istoria evenimentelor, ci o metafora a sentimentului religios…
