Biografia Tamarei de Lempicka ne dezvaluie o artista excentrica. Amanuntele picante despre viata ei construiesc o imagine insolita, de femeie independenta, boema, calculata, inclinata spre placeri interzise. Chiar daca fiica ei, Kizette, nu s-a bucurat de o prezenta materna constanta si grijulie, portretul ei a fost pictat si repictat in numeroase randuri. Mai mult, alte portrete feminine par a semana cu fiica sa. Poate ca instinctul matern a fost “sublimat” in pictura…

Kizette in Pink, 1926

Kizette Sleeping, 1934

Paleta de culori este redusa, dar selectata cu grija in fiecare tablou in parte. Forma prevaleaza in fata culorii iar eleganta si claritatea acesteia sunt cuceritoare si o fac pe Lempicka, cel putin in parte, accesibila oricui. Umbrele modeleaza personajele care par daltuite in piatra fina iar detaliile nu incarca inutil pictura.  Aproape ignorand texturile, imaginea lasa privirea sa alunece pe suprafete, bucle, colturile buzelor si curbele largi ale corpurilor sau unghiurile ascutite ale cutelor. Compozitiile ei respira de cele mai multe ori un aer neobisnuit, aluziv si erotic, insa alteori naivitate si calm.

 

Trupurile pastelate ale lui Adam si ale Evei, paralele si imbratisate pe jumatate,  sunt proiectate pe un fundal in culori metalice. Probabil ca, tocmai nuantele reci din background, incalzesc siluetele impietrite ale personajelor.