Chiar daca nu se incadreaza foarte bine in tema blogului, nu pot sa raman indiferenta la acest articol, din ziarul Adevarul, si la realitatea care m-a izbit azi in Parcul Circului.
Acest lac arată așa, sau arăta acum ceva timp…

2006

Nu caut sa propun un fundal sonor care sa se potriveasca blogului sau postarii. Mi se intampla adesea ca anumite piese sa imi sugereze imagini sau invers. Pictura si muzica au in comun frumusetea si, uneori, fiecare prin mijloacele sale de expresie, transmit acelasi lucru, aceeasi emotie.

Mi se pare ca vocea sopranei (Angela Gheorghiu) si marmura imaculata a sculpurii lui Hiram Powers (1805-1873), artist american, au aceeasi stralucire si au fost ‘’slefuite” cu aceeasi finete. 

Imi pare rau ca nu am gasit un fisier audio si am apelat la you tube, care se pare ca nu poate fi inserat direct pe wordpress..

Casta Diva – Angela Gheorghiu

Muzeul de Arte Frumoase din Lyon isi prezinta pe web superba sa colectie intr-un site complex, viu. Il puteti vizita in turul virtual sau aveti posibilitatea sa explorati vizual, in amanunt, sculpturile. Un exemplu:  Buste de femme en médaillon, 1532.

In galeria de pictura: Tintoretto, Veronese, Rubens, Gauguin, Manet, Renoir, Degas, Picasso, …

http://www.mba-lyon.fr/mba/

In 1460 Petrus Christus picta o Madona mai putin obisnuita,  The Virgin of the Dry Tree,  inconjurata de ramurile uscate ale unui copac, prefigurand fruntea incoronata de spini a lui Isus. De jur imprejur, litera A din aur este reprezentata de 15 ori:  simbol al lui “Ave Maria” si al misterelor Sfantului Rozariu.

Desprinsi din context, Fecioara si Pruncul nu m-ar fi impresionat suficient de mult incat sa-mi amintesc mai tarziu tabloul, dar copacul cu infatisare spinoasa, simbolurile si fundalul intunecat, interminabil, creeaza senzatia de inaccesibilitate si suprarealism. Fecioara si Pruncul sunt suspendati in etern, acolo unde muritorii de rand ii pot vedea, dar nu ii pot atinge.

Reascultand mai tarziu Ave Maria, mi-am dat seama ca ceva nu se potriveste cu vocea Mariei Callas. NU este ea. Doar un fake al internetului. Totusi, frumoasa interpretare - Ave Maria

c. 1460
Oil on panel, 17 x 12 cm
Museo Thyssen-Bornemisza, Madrid

Acum cateva zile discutam cu eyes_wide_shut : ) despre cel mai frumos tablou al lui Leonardo. De ce toata lumea se calca in picioare sa o vada pe Monalisa, la Louvre, cand la cativa metri este Sf. Ioan Botezatorul? Am fost de acord ca acesta este tabloul sau cel mai reusit, mai enigmatic si mai vibrant, chiar daca mai putin cunoscut. Amandoi am observat ca, in unele reproduceri, nici macar nu este vizibila crucea… Cu atat mai bine. Efectul este mai pregnant cand descoperi ceva ce nu ai vazut de prima data.

Am observat ca numai oamenii slabi folosesc violenta, pentru ca intelectul nu le permite sa reactioneze altfel. E simplu sa te repezi la cineva cu pumnii si sa strigi ca “ai dreptate”. In realitate e o tactica josnica si penibila. 

Cred ca nu m-as apara nici in fata atacatorului meu direct, daca s-ar intampla. Sau m-as apara, dar fara sa-l atac si eu. Violenta si cruzimea sunt lucurile pe care le dispretuiesc cel mai mult. Despre cruzime am vrut sa scriu acum ceva timp, dar subiectul asta mi-ar face rau si am renuntat. Asa cum am renuntat sa vad pana unde merge cruzimea oamenilor… De cand ma stiu, de copil, mi s-a facut rau in fata scenelor de o violenta extrema.

Sigur am sa revin si cu pictura : ), dar timpul imi este potrivnic.

Din nou scandalosul Schiele. Cu timpul am constatat cat de la indemana este sa vorbesti despre  pictura academica si reprezentantii sai conformisti. Portrete de femei sau copii frumosi, linii curbe armonioase, culori pastelate si tehnica stapanita perfect. Egon insa, cauta frumusetea in alta parte, in contururi trasate ciudat, parca tremurand sub imboldul unor sentimente si trairi personale extreme.

Freundshaft

Portretul sotilor Lorenzo di Ranieri Scolari si Angiola di Bernardo Sapiti ma face de fiecare data sa zambesc. Desi se presupune ca a fost pictat in momentul comemorarii unui eveniment important (casatoria sau nasterea unui copil), figurile celor doi poarta o usoara urma de naivitate si parca ar fi desprinse din cartea cu povesti. Simtul umorului, nu stiu daca al pictorul sau al sotilor, a avut un rol principal in compozitie. Barbatul este infatisat doar partial in cadrul ferestrei, intr-o postura ce ii confera un aer amuzant, in timp ce sotia priveste surazatoare intr-un punct nevazut. Aparent sunt fata in fata, dar pozitia si proportiile lor dovedesc contrariul. Spatiul in care este surprinsa scena este extrem de redus si personajele par uriase, sau doar locuiesc intr-o casa de jucarie… Sa fie o aluzie la intimitatea celor doi, sau sa exprime  pozitia lor privilegiata?…

Cromatica o gasesc deosebita, calda, armonioasa. Rosul de burgundia, culoare atat de fascinanta si neobisnuit de frumoasa, a fost probabil obtinut cu intentie, sau,  asa cum se intampla adeseori cu tablourile foarte vechi, doar patinat de vreme.

Portrait of a Man and Woman at a Casement, ca. 1440

Fra Filippo Lippi (Italian, Florentine, born ca. 1406, died 1469)

Tempera on wood; 25 1/4 x 16 1/2 in. (64.1 x 41.9 cm)

The Metropolitan Museum of Art

Sa privesti mereu inainte! Trecutul e undeva in spatele tau.

Cand am ascultat interviul unei actrite celebre, nascuta in Tunisia si consacrata in Italia, apoi in intreaga lume, m-am gandit:

“Iata cuvintele invingatorului, optimistului, dar… privind mereu spre ceea ce va fi sa vina, intr-un anume punct ai sa observi ca, rostogolit de prea multe ori, “ghemul” a ajuns aproape de capatul firului si aventura viitorului se apropie vertiginos de sfarsit. Si atunci, tot trecutul tau capata o alta semnificatie. El nu mai este bariera intre tine si speranta, ci legatura intre copilarie si maturitate si intre tine si tine, precum o retea ce constituie viata ta… Numai urmele adanci ale tristetilor sau nereusitelor tale adunate umbresc chipul amintirilor, toate celelalte momente il fac insa valoros, plin de sensuri, concentrate in cuvantul “intelepciune”.”

O reprezentare usor pesimista a celor trei presupuse stadii ale unei femei : )

Gustav Klimt, Three Stages of Women

Natura moarta dar de data aceasta un pictor olandez, Jan Davidsz de Heem. Decorul este impresionant, incarcat si rascolit de un ospat neterminat. Masa si obiectele ce o inconjoara par a fi fost parasite in graba. In detaliu insa, perspectiva se schimba…  

Pictura olandeza din “Perioada de aur” reflecta fie austeritate, fie sobrietate, sau se limiteaza la scene casnice, comune. Atunci cand nu respecta aceste reguli si isi permite indecenta opulentei sau atinge limitele senzualitatii, o face tot in sens moralizator. Precum numeroase tablouri de la aceea vreme si cel al lui de Heem contine aceleasi simboluri ce incrimineaza “dezmatul” si indeamna la cumpatare : )

Tehnica de executie a diverselor materiale si texturi, excelenta…

A Table of Desserts
1640, Louvre

Detaliu

Detaliu