O scurta intrerupere in peisajul colorat al blogului: un website dedicat literaturii:

http://www.scribd.com/

Eliade, Marin Preda, Mircea Cartarescu si multi alti scriitori ce asteapta sa fie cititi. Un website ce merita toata atentia.

Cat de mult imi place Cartarescu?… pe cat de frumoase si sensibile sunte versurile lui albe… : )

Câteva cuvinte despre Ioana 

Mircea Cartarescu

Citeam Kundera cu micul dicţionar francez-român pe piept
şi ea mi se juca feroce cu degetele mâinii:
baga unul în gură şi îl molfăia, mârâind, cu gingiile.
Apoi am luat-o pe piept: se uita ţintă în carte,
atentă, de parcă ştia să citească
şi atunci m-am gândit: “Ioana,
mă laud tuturor că eşti cel mai bun produs al meu, că eşti
mai presus de literatură
dar aşa te scot din literatură
adică din viaţa mea.
Ioana, ca să fii în literatură şi în afara ei
mă gândesc să scriu un poem despre tine.”

 2
La Bogdan cu M.D.G. Bogdan s-a dus să se radă,
eu şi M.D.G. ramânând să ne conversăm. Dar tac cu încăpăţinare.
Mă uit pe un album Dali. E penibil,
caci eu şi Mihai suntem prieteni. Dar ce să ne spunem?
În fine (ah, şi la pick-up o selectie “Wings”)
palavrăgim despre copii.
Mă trezesc că îi spun “Ştii, e foarte mişto să creşti un copil,
dar să vorbeşti despre asta e teribil de greu, practic dragostea
pentru copilul tău e o tema inutilizabilă în literatură
(evit cât pot cuvintul “poezie”)
fiindcă orice ai zice, e ceva melodramatic… Asta-i partea proastă.”
“E, şi tu acum, chiar aşa, totul de vânzare…”
“Dar sigur că totul de vânzare dacă eşti profesionist” – şi
am tăcut brusc
fiindcă nu credeam asta
şi nu ştiu de ce am spus-o.
Apoi a venit Bogdan şi am plecat la cenaclu.

să-ncerci să fugi de-acasă, să te-mbraci la modă
etc., etc., dar la maturitate
să-ncerci să ţii la noi şi să înţelegi mirată că nu e greu deloc
şi când vei avea o fată să-i spui Cristina.
Iar viaţa noastră va trece. (“Aşa de rău mi-a părut
când am trecut de 40 de ani, nici nu pot să va spun, fetelor”
zicea o colega din cancelărie
iar fetele
cam toate de peste 50 se opriră o clipă din discuţia lor despre boli
îngrozitoare, şi una a răspuns resemnată: “Da, a trecut viaţa.
Nici nu-ţi dai seama când trece”).
Noi, Cri, as vrea să imbătrânim împreună
s-o ajutăm pe Ioana să trăiască (mă-ntreb ce vremuri va apuca)
Şi să fim prieteni mereu. Să nu ne devenim nesuferiţi
să nu ne încăpăţânăm în certuri.
Să ne fim dragi mereu.

9
Apoi, de mână
să ajungem în faţa unei porţi uriaşe
cu sculpturi reci, nu prea expresive:
îngeri de granit, cu aripi sparte.
Să batem: Bang! şi să intrăm
pe toboganul de sânge
prin gâtul napircii s-alunecăm,
prin maţele cârtiţei,
prin rădăcinile trandafirului
până în floarea cea galbenă…

Nu ţi-aş da drumul la mână, Cri, nu ţi-aş da drumul
iar dacă poteca se va bifurca
vom împietri acolo, la răscruce
şi vom rămâne acolo în ţara înserării
două statui colosale, Mama şi Tata, de granit cenuşiu.  

Intr-o buna zi mi-am pus intrebarea: care este cea mai importanta descoperire din lume? In general, “care este cea mai…?” mi se pare lipsita de sens. “Cea mai”, chiar si de pe aceasta pozitie privilegiata, nu exista fara “cele mai putin…”. Si totusi?… Mi-am spus ca este calculatorul, evident o opinie subiectiva, mai ales ca il vedeam ca instrument ce iti inlesneste accesul la reteaua imensa numita simplu internet. Iar internetul nu este doar un spatiu ingrat, hulit, virusat, artificial, dedicat introvertitilor. Este un nod urias de legaturi care iti permite accesul aproape oriunde, oricand si la un pret accesibil oricarui muritor modern. Se spune si se scrie ca internetul mareste distanta dintre oameni, ca produce insingurare si poate chiar alienare. Daca privim ‘jumatatea goala’, da. Dar, daca ne uitam cu atentie, vom vedea ca distantele scad uluitor. “Eu” si “tu” suntem de fapt mult mai aproape, chiar daca doar virtual. Pot sa aduc acasa, pe un monitor, un colt indepartat de lume doar printr-un click. Pot sa ascult muzica preferta impreuna cu mii sau sute de mii de necunoscuti, pot sa comunic instant la orice distanta, pot descoperi aproape toate muzeele de pe continent si de pretutindeni, pot accesa resurse inepuizabile si in continua evolutie doar din dreptul unei tastaturi tocite. Sigur ca prefer tablourile in original, oamenii in carne si oase, discutia vie, nu dialogul trunchiat de messenger, sigur ca ochii si chipul cuiva sunt mult mai expresive decat fontul Terebuchet, dar daca nu pot ajunge la tine, daca timpul sau spatiul nu imi permit sa te ating, sigur ajung la tine prin reteaua miraculoasa-hulita-iubita-si fara-sfarsit.

Nu calculatorul este cea mai importanta descoperire. Daca ne gandim, de exemplu, ca nu ar functiona fara curentul electric, atunci aceasta e descoperirea descoperirilor. Stiti ce se afla la originea identificarii curentului electric?.. Nici eu. Dar am citit azi ca preocuparea pentru electricitate provine din Antichitate si sunt multi cei care au studiat-o pana sa ne lumineze la propriu existenta. Dar etimologia cuvantului electricitate o cunoasteti? Eu am aflat-o azi. Wikipedia m-a ajutat. Pare incredibil, dar in greaca elektron insemna “precum chihlimbarul” (amber-like)… : ) pentru ca anticii au observat ca el produce efectul electrostatic… Sa “multumim” deci chihlimbarului pentru electricitate, pentru curentul electric, calculator, internet, blog, …, …, … : )

Un blog, o colectie inedita de portrete feminine, de la clasice la suprarealiste.

http://printwomen.blogspot.com/

In sfarsit un forum despre arta. http://www.artline.ro/forum/ Cred ca a fost lansat de curand si este in formare.

Pictura de inspiratie antica in viziunea unei artiste contemporane olandeze, Astrid Engels. 

http://www.astridengels.com/