Coronation portrait 1600 – 1610, pictor necunoscut

Un portret impresionant al reginei Elisabeta I, la varsta de 26 de ani, in momentul incoronarii. Este doar o copie a originalului de la 1559. Regina poarta insemnele puterii si e invesmantata in aur si argint si impodobita cu pietre pretioase. Ne priveste curajos in ochi, desi la acel moment soarta sa parea nesigura.

Portrait of a Princess c. 1420
Wood, 53 x 37,6 cm
National Gallery of Art, Washington

O printesa de Burgundia, cu autor mult disputat, dar ramas necunoscut. Cu cat ma uit mai mult la tablou, cu atat inteleg mai putin de ce imi place. Sa fie de vina rochia decorata complicat si neobisnuit? Sau contrastul intre nuantele intunecate ale fundalului si vesmintelor si luminozitatea chipului, nefiresc de alb si decupat perfect in decor? Ii inteleg mai greu coafura, stransa cu agrafe de aur (presupun) intr-un fel de turban ciudat, care sigur in 1420 trebuie sa fi fost ceva deosebit de modern. Imi place ca printesa priveste usor sfidator, cu ochii deschisi pe jumatate si nasul aruncat in vant. Nu e frumoasa, dar e distinsa si clara, linistita si imposibil de identificat…

In acelasi portret pare ca intunericul se intalneste paradoxal cu lumina si se ating doar in contur.

Sursa: www.wga.hu

Acum ceva timp am avut intentia unui ”proiect”: sa adun cateva portrete anonime din veacurile trecute intr-o pagina virtuala. Este vorba, desigur, doar de o preocupare de amator si nu se bazeaza pe cunostinte temeinice sau calitati speciale pe care le-as avea. Pur si simplu un exercitiu de cunoastere.

Nici nu am cautat, nici nu stiu daca exista in istoria artei o astfel de categorie „anonima” clar definita. Inclin sa cred ca o posibila definitie a ei ar fi asta: pictura cu autor neidentificat, sau al carei autor a fost uitat de-a lungul timpului, nesemnata, si care, prin calitatile sale artistice a fost remarcata si apreciata.

‘My sorrow has been long, who is it that opens his heart?’

Plina de emotie aceasta interogatie. Este de fapt vorba de un mesaj, din anul 1430 (cu aproximatie), al tinerei doamne Lijsbeth van Duvenvoorde, imortalizata in unul din primele portrete din Olanda. Banderola ce contine aceste cuvinte este rasucita in forma literei S, initiala logodnicului personajului: Simon van Adrichem. Odata, acest portret era insotit de un altul, al logodnicului lui Lijsbeth, ce continea un mesaj similar: ‘I fear greatly, who shall honour me with love?’ . Astfel de banderole inscriptionate erau la moda in arta Evului Mediu si contineau numele persoanei reprezentate sau un text. Arhivele au dovedit ca Lijsbeth van Duvenvoorde s-a casatorit cu Simon van Adrichem in 1430 si portretele au legatura cu nunta acestora. Lijsbeth reprezinta un model de frumusete si eleganta din epoca respectiva, fiind imbracata dupa moda vremii. Parul si sprancenele pensate sever sunt de asemenea aranjate dupa canoanele frumusetii din acel timp. Se pare ca fruntea inalta era considerata foarte atractiva. Desi se cunoaste personajul iar tabloul este expus intr-unul dintre cele mai frumoase muzee din Olanda, Rijksmuseum, autorul lui ramane si astazi un mister.

Probabil ca cei mai multi dintre noi am descoperit, precum un sambure ce sta la radacina spiritualitatii noastre, pasiunea pentru mister si neobisnuit. Fie ca suntem colectionari de antichitati, l-am citit cu placere pe Mircea Eliade, suntem fascinati de egiptologie sau unele documentare de pe canalul Dicovery sau NG, in toti exista aceeasi atractie pentru ceea ce se ascunde in spatele istoriei unor lucruri din epoci conservate azi in muzee, sau adevaruri la care nu avem acces. Pragul trecut dincolo de realitatea noastra imediata, prozaica, ne ofera satisfactia unei lumi parfumate cu stropi de umbre, umbre ale trecutului, inca neintelese pe deplin.

Sursa de inspiratie: http://www.rijksmuseum.nl/index.jsp?lang=en