Salvati Parcul Circului

Chiar daca nu se incadreaza foarte bine in tema blogului, nu pot sa raman indiferenta la acest articol, din ziarul Adevarul, si la realitatea care m-a izbit azi in Parcul Circului.
Acest lac arată așa, sau arăta acum ceva timp…

2006

 

Anul trecut numarul nuferilor roz a fost impresionant. Dar evident ca acum arata pustiu, lipsit de viata si riscul este sa dispara.

Ratele salbatice, sau lisitele care isi faceau cuib in stuful des, au disparut…

Ma tot intreb: Cine sa salveze Parcul Circului?…

Salvati Parcul Circului
30 martie 2009 – Marcu Cristiana

“Salvati Lacul Tonola!!!! Din vara anului 2007 apa lacului scade ingrijorator. Despre acest lac se stie ca este alimentat de mai multe izvoare subterane si ca este singurul lac din Bucuresti si imprejurimi unde cresc lotusi egipteni si flora mediteraneana care strajuie lacul de jur imprejur. Incepand din anul 2007 s-au trasmis mesaje de avertizare la forurile compentente( Primaria Capitalei si Primaria Sectorului 2) prin care se atentiona pericolul scaderii nivelului apei. Recent a mai fost trimisa o petitie catre Primaria Municipiului Bucuresti, inregistrata cu Numarul 802800/04.02.2009 si la Directia Inspectie si Control General cu Nr. 18/493/06.02.2009 – probleme privind lacul Circului ( scaderea accelerata si alarmanta a nivelului apei din lacul Circului) la care s-a primit urmatorul raspuns in data de 27.02.2009: “…lucrarile de executie ale blocului de birouri amplasat are fundatia la circa 34 m adancime, si afecteaza panza freatica si implicit izvoarele naturale care alimentau lacul si s-au instiintat factorii implicati , respectiv, beneficiar imobil SC Cascade Park Plaza SRL, constructor SC Bovis Land Lease, Primaria sectorului 2, Administratia Nationala Apele Romana, SGA Ilfov- Bucuresti, Agentia de Protectie a mediului Bucuresti.” – Dupa cum se vede , exista o multitudine de institutii si agentii care ar fi trebuit sa se sesizeze si sa ajute cu ceva de peste 2 ani. La raspunsul primit in data de 27.02.2009 de la ALPAB, se precizeaza ca: “Administratia Lacuri Parcuri si Agrement Bucuresti va comanda un studiu hidrogeologic unei institutii specializate care sa stabileasca cauzele care au dus la scaderea nivelului lacului si sa indice posibilitati de alimentare cu apa a lacului din alte surse” Ne intrebam cit va costa si cit va mai dura acest studiu hidrogeologic care o sa fie comandat de ALPAB -probabil pina la secarea definitiva a lacului – observabila cu ajutorul mirei de control montata la inceputul lunii martie. In cele 4 saptamini de cind a fost pusa, nivelul apei a scazut cu 20cm. Iar fata de vara trecuta si de nivelul normal al lacului este scazuta cu peste 2 metri. Va reamintim ca din vara trecuta a inceput, la cladirea EuroTower ce se construieste in Barbu Vacarescu si are 5 subsoluri( cu cota la cca. -34.0m), sa se deverseze, prin de doua ori 15 conducte si doua puturi de adincime, apa la canal. Totusi se poate face ceva sa fie salvat lacul si parcul(incep sa se usuce si copacii din jurul lacului) pana nu este prea tirziu???? Sau deja cerem prea mult? Ne-am mai gindit la o eventuala ipoteza: ca si epuizmentele de la metrou de pe linia Stefan cel Mare – Obor ( in zona Circului) sa afecteze pinza freatica si ar putea fi redimensionate si redirectionate pentru salvarea lacului. Iar izvoarele s-ar putea sa fie acoperite de mal deoarece nu s-a mai facut decolmatarea lor de zeci de ani.”

Adevarul: http://www.adevarul.ro/reporter-adevarul/foto/salvati-parcul-circului.html

Freundshaft

Din nou scandalosul Schiele. Cu timpul am constatat cat de la indemana este sa vorbesti despre  pictura academica si reprezentantii sai conformisti. Portrete de femei sau copii frumosi, linii curbe armonioase, culori pastelate si tehnica stapanita perfect. Egon insa, cauta frumusetea in alta parte, in contururi trasate ciudat, parca tremurand sub imboldul unor sentimente si trairi personale extreme.

Freundshaft

The Milkmaid at Rijksmuseum

In copilarie imi placea sa colectionez timbre. Era o pasiune pe care am descoperit-o indrumata de mama. Dupa ce ne-a aratat (mie si fratelui meu) cum sa asezam timbrele in clasor, am inceput sa ma preocup “serios” de filatelie. Apreciam in general timbrele frumos colorate sau cele pe care le gaseam interesante si, nu in ultimul rand, pe cele “nestampilate”, dovada a valorii lor. Am inceput sa cunosc o lume mai putin accesibila in mod direct. Imi aranjam timbrele meticulos in functie de tema si pictura era la loc de cinste. Si acum ma intreb de ce pictura? Cu siguranta o consideram un subiect important. Printre timbrele mele se gasea si o “laptareasa”. Imi parea a fi doar o imagine simpla, banala… O fata nu prea frumoasa (si pe atunci nu foarte tanara pentru mine) ce turna lapte dintr-un ulcior. Cred ca atunci asa era normal sa privesc lucrurile.

In timp, m-am obisnuit cu imaginea fetei de casa, fara sa fiu preocupata de orice informatie legata de autor, de epoca, de stil. Fata era acolo, in memoria mea, dar numai intuitia imi spunea ca ea reprezinta ceva.

Cred ca sunt multi cei care recunosc tablourile lui Vermeer, dar putini cei care il cunosc si fac legatura intre nume si opera sa. Ipoteza este verificata. Toti au vazut Fata cu cercel de perla si laptareasa pictorul insa… nu si-l amintesc.

A trecut ceva timp si am aflat si eu cine este autorul. Mi-am adus aminte de clasor, de timbrele cu tema pictura si totul s-a oprit aici… Pana in ziua in care am decis ca Vermeer nu va ramane doar o reproducere filatelica. Calatoria in Olanda nu a fost un simplu concediu (apropo de asta, sper ca nu ma repet, dar, un cunoscut olandez, mi-a spus ca nu intelege ce am cautat la Amsterdam in vacanta si ca trebuie sa ma trezesc: the old dutch masters sunt de mult depasiti – nimic mai neadevarat, zic eu).

Recunosc, nu ma asteptam. Credeam ca alte tablouri ma vor impresiona, dar… cand am vazut The Milkmaid, am ramas minute in sir in fata lui… Intr-o incapere cu foarte multe picturi celebre, inclusiv alte tablouri ale lui Vermeer, in fata umilei servitoare se astepta la rand… Este greu de descris in cuvinte. Imaginea fetei surprinse in momentul casnic este atat de vie, atat de intens si frumos colorata incat senzatia de prezenta animata, alive este greu de uitat… Lumina blanda ce se scurge prin fereastra, albastrul intens si galbenul pastelat al hainelor creeaza o armonie cromatica imposibil de reprodus in carti si cataloage. Apoi, tehnica folosita… Painea de pe masa este de fapt o aglomerare punctiforma care insala privirea. De departe are precizie fotografica, de aproape imaginea se descompune in tuse nebanuite.

 

The Milkmaid, Rijksmuseum, Amsterdam

A fost cea mai frumoasa si mai interesanta calatorie de pana acum, cu multe momente inedite. Una dintre surprize, foarte amuzanta, a fost reproducerea ”studioului” lui Vermeer, la muzeul din Delft care ii este dedicat. Ne-am fotografiat ca si cand am fi pozat pictorului in urma cu cateva secole : ). Fotografia include evident o fereastra, o masa, ceramica de delft si alte accesorii folosite de pictor.

Egon Schiele

Prima intalnire cu lucrarile lui Egon Schiele a fost o surpriza… Chiar daca ceva din stilul lui amintea de tablourile maestrului sau, Klimt, liniile nervoase, siluetele “neterminate” ale personajelor, poarta o amprenta unica. E imposibil sa nu admiri sau, dimpotriva, sa nu te revolti in fata subiectelor sale. Pentru ca Schiele nu este un artist conservator, “cuminte”, conformist. Recunosc ca, initial, nu am inteles rostul nudurilor adolescentine, dar asta nu inseamna ca nu am remarcat talentul sau. Mai tarziu am descifrat si ideea din spatele lucrarilor “scandaloase”… Pacat ca Egon Schiele a murit prea tanar si nu vom sti niciodata ce ar fi pictat la maturitate… 

  

 

Sensibilitate…

Inainte de pictura, de muzica, de arta, de noi, e sensibilitatea noastra. Fara ea, arta nu ar fi posibila. La asta se rezuma InyoureyesIamhome…. Ca place sau nu, ca e citit sau ignorat, prea putin ma intereseaza. In final vreau doar sa se inteleaga ca este dedicat exclusiv unei calitati exceptionale, accesibila oricui… Poate ca este paradoxala afirmatia, dar eu cred in ea mai mult decat in orice altceva…

Si o consideratie personala: blogul, jurnalul nu are nicio valoare, daca singurul sau scop este afirmarea si sublinierea propriei valori. Daca el nu se subordoneaza unei idei, este din start un esec. Eu deja am ales sensul catre care ma indrept : )

astronomie

Am ezitat sa public insemnarea pentru ca pare a fi legata de experimetul de la Geneva…. In realitate nu are nicio legatura cu el. O simpla coincidenta. In paranteza fie spus, am ras azi de toti cei care au surpraevaluat consecintele experimentului si au uitat ca nu sunt in masura sa isi expuna parerea in legatura cu un subiect care ii depaseste….

 

 

Dupa nenumarate miliarde de ani, un astronom a descoperit ramasitele luminii ce a insotit Big Bang-ul. Invizibila ochiului, aparatele speciale o detecteaza si astazi peste tot in univers. Fenomenul fizic este, cel putin pentru timpul nostru, irepetabil ca intensitate si amploare, dar la scara redusa emotiile au acelasi destin. Inchise in labirinturile unei fiinte, se nasc cu atata forta si persista peste ani. Cine poate sti daca ramasitele lor n-ar putea fi detectate si dupa ce aparent au disparut? Daca am putea sa masuram exact intensitatea sentimentelor noastre (in microuniversul pe care il alcatuim) de la un pol la celalalt, am ajunge sa descriem omul in termeni astronomici: iubirea s-ar compara cu un big bang, iar durerea ar lua forma unei gauri negre. Oricat de impresionata as fi de explozia primordiala, de nasterea atat de spectaculoasa a lumii, de misterul supernovelor in inima carora se ascund the black holes, emotiile umane mi se par mult mai speciale si miraculoase.

Daca omenirea s-ar stinge catastrofal maine, poate ca vibratiile existentei noastre s-ar propaga prin univers precum lumina primordiala…

Constantin Brancusi, Sarutul, 1907

amuzant

Din cand in cand gasesc in cartile pe care le citesc, sau materialele de pe net, pasaje amuzante. : )

“Unlike most Dutch still life specialists, Jan van Huysum insisted on working out the details of his paintings from close study of the world around him. He once wrote a patron to explain that her painting would be delayed a year because, unable to obtain a real yellow rose, he could not finish the picture.” – Wikipedia

 

 ”Often group portraits were paid for by each portrayed person individually. The amount paid determined each person’s place in the picture, either head to toe in full regalia in the foreground or face only in the back of the group. Sometimes all group members paid an equal sum, which was likely to lead to quarrels when some members gained a more prominent place in the picture than others.” – Wikipedia (imi imaginez ce amuzanta trebuie sa fi fost “paruiala” comandatarilor nemultumiti..)

 

Dupa ce Michelangelo a terminat Capela Sixtina, Biserica Catolica s-a indignat de goliciunea personajelor. Pentru a acoperi zonele “rusinoase” a fost angajat un pictor care a indeplinit sarcina cu pricina. Din pacate pentru el, contemporanii l-au poreclit ”chilotarul”, fiind recunoscut mai mult dupa renume, decat dupa numele sau real… : ))

liechtenstein museum

  

	Peter Paul Rubens Portrait of Clara Serena Rubens, c. 1616 (detaliu)

http://www.liechtensteinmuseum.at/en/pages/home.asp

 Muzeul Lichtenstein nu numai ca expune tablouri ale unor pictori precum Rubens si van Dyck, dar si calitatea reproducerilor este impresionanta. Mai sus, un close up al tabloului. Chiar daca este destinat sa fie privit de la o distanta rezonabila, ador sa observ fisurile fine ale uleiului pe panza… amprenta mozaicata a timpului ce s-a scurs peste el.

 

stefan luchian

Primavara, 1901

Nu cunosteam “Primavara” lui Luchian, poate de aceea am fost atat de placut surprinsa cand l-am descoperit. Interesanta maniera stil art nouveau. Eram obisnuita cu anemonele, autoportretul cu penel si tristetea destinului sau. Spre sfarsitul vietii, imobilizat de o afectiune a maduvei spinarii, isi lega pensula de degetele inerte. Cu toate astea, pictura lui degaja caldura…

Portret de femeie, 1901 

Bujori

Anemone, 1908

Cine sunt eu?

Intrebare la care ar trebui sa raspund toata viata. Uriasul lui Fenninger, sper ca e destul de sugestiv, in comparatie cu omuletul din plan secundar. 

Dintre toate pietrele lungi…

Si pentru ca mi se pare memorabila si cred ca orice roman ar trebui sa ii cunoasca, macar in ceea ce au scris… tot Cartarescu. Despre Nichita Stanescu…

Tu, Nichita… 

“Când am stat prima dată faţă-n faţă cu Nichita Stănescu (mă simţeam de parcă aş fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coşovei. Am fost atunci atât de intimidat de ochii albaştri, foarte depărtaţi, ai lui Nichita, încât vreo jumătate de oră n-am putut scoate o vorbă, lucru pe care el l-a luat drept o tăcere ostilă.  

“Bătrâne, gata!” mi-a spus până la urmă. “Ai dreptate, sunt cel mai prost poet din lume. Dar hai să stăm de vorbă, totuşi, şi să ciocnim un pahar ca doi prieteni.” “Dar dimpotrivă”, i-am răspuns, “am tăcut fiindcă vă respect prea mult…” “Haide, lasă-l pe vă şi pe dumneavoastră. Zi-mi tu, bătrâne!” “Iertaţi-mă, dar nu pot…” Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. “Ascultă, tu eşti credincios?” “Da, bineînţeles.” “Şi te rogi câteodată lui Dumnezeu?” “Da, uneori.” “Şi cum îi spui lui Dumnezeu când te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastră, Doamne?” “Tu”, i-am răspuns zâmbind, pentru că mi-am dat seama brusc ce vroia să spună. “Şi-atunci, dacă lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastră? Hai, bătrâne, zi-mi Nichita, şi să fim sănătoşi…”

De-atunci, în puţinele momente în care ne-am mai văzut, m-am străduit să-i spun pe nume: tu, Nichita.”

 

Prima data cand am foat impresionata de Nichita Stanescu, cu adevarat, a fost cand am citit “Cantec”:

“Dintre toate pietrele lungi pe care le ating cu mana/Privirea ta suna cel mai indepartat…”.

 

 

 

Ignoranta

Am ignorat pictura, pentru o vreme, si blogul… Preocuparea pentru maruntele noastre probleme imi acapareaza nemeritat atentia, desi sunt mai mult absenta in lumea in care traiesc. Pasiunea pentru imagine  strapunge insa pacla groasa de indiferenta cauzata de stres si ma las din nou absorbita de estetic. Ce imagine sa aleg? Greu pentru o balanta care e predispusa indeciziei cronice. Dar hai sa pledez astazi pentru echilibru si simplitate, pentru ideea de aparenta pozitie fata in fata cand de fapt privim in directii diferite. Si pentru tonuri calde dar reci si distante, incarcate de frumusete inaccesibila si ascunsa intelegerii imediate.

Andrey Remnev, un artist despre care nu am aflat nimic… 

 

Trei litere…

Daca n-ati primit niciodata orhidee in dar, daca nu ati cutreierat aleile unui parc vrajit si nu ati admirat cateva veri la rand un lac plin de nuferi roz, inseamna ca ati pierdut cea mai frumoasa perioada din viata. Subiectiva fiind, imi reamintesc acum, in amanunt, fiecare gest, fiecare emotie, fiecare plimbare transformata in calatorie miraculoasa. O viata o poti trai intr-o singura clipa, la fel de intens si profund precum o lansare in spatiu. Departe de lume, privind un glob albastru si minuscul, generic denumit Planeta Pamant, am cutreierat printr-un univers special si ascuns celor mai multi curiosi, dornici sa paraseasca lumi exotice, orientale, pentru o iluzie, niciodata a lor.

Daca pentru unii sa ai o viata inseamna sa traiesti fiecare secunda ca si cand ar fi ultima, pentru mine, viata inseamna fiecare secunda cu tine de care imi reamintesc pana in cele mai mici detalii… Viata mea incepe in trecut si se termina tot acolo…

Stii, oamenii vand tablouri cu zeci de milioane de lire sterline, asa cum am citit despre Ophelia lui Millais. Tabloul tau ultraviolet nu se poate vinde in monede… E cantarit in greutatea ta apasata pe 165 de cm de materie descompusa in trei litere de alfabet latin…

 

: )

tot pentru eyes_wide_shut : )

http://www.trilulilu.ro/Blanche/8be175f56ba18c

 

oriental

Suprinzator prin accentele orientale si culorile vii. Contemplarea e cea mai placuta stare atunci cand nu mai vrei sa te identifici cu tine insuti si incerci sa te transformi in seva copacilor, a plantelor incoltite pe un alt continet si te impletesti cu sunetul vatului suierat printre ramuri.

Eu privesc mai mult la muntii din zare si norii aurii, departe, departe…

Aproape atingere

Visez la o lume in care miscarea sa se produca in alunecare, precum in filmele reluate la viteza redusa. As intinde mana sa te ating incet. Ai avea timp sa urmaresti fiecare secventa in parte, fiecare tresarire a degetelor in drumul lor catre tine. Mult mai eleganta miscare si mai frumoasa decat gesturile noastre repezite, imperceptibile. Inainte de momentul atingerii ai putea sa observi ca mai am doar un singur centrimetru pana sa te mangai pe obraz, si atunci nu simtul tactil este cel care te-ar impresiona, ci insasi mana mea intinsa catre tine alunecad usor. 

La tensiunea dintre doua maini care inca nu se ating s-a gandit si Michelangelo cand l-a pictat pe Capela Sixtina pe Adam si pe Creatorul lui. Si mai este o explicatie pentru distanta dintre degetelor lor, aceeasi ca cea dintre cer si pamant, sacru si profan, trecator si etern…

Dali, o galerie

http://www.dali-gallery.com/

…

Calc mereu in urma pe proprii mei pasi, ma intorc mereu la aceleasi pasiuni, putine, si amintiri. Vermeer, Mauritshuis, Delft, Oude Kerk. Voi spune ca n-am sa le parasesc vreodata…

Desi am fost acolo, abia azi am aflat pronuntia exacta, in Duch:

http://www.essentialvermeer.com/vermeer_the_man.html 

(fisierul audio se salveaza cu save target as si apoi open..)

desen

 

eyeflower